Cum am chemat ambulanța și nu a venit

Acum o săptămână, în ziua de duminică, am chemat ambulanța pentru tata. Nu a venit. Până la urmă l-am dus eu la un spital. Treaba a fost cam așa. Pe la ora 15 mă sună mama speriată, zicând că tata are dureri puternice în piept și tensiunea 20. Gândul meu inițial a fost că nu folosește bine tensiometrul digital pe care-l are în casă, că tensiune 20 la un om care uzual are 11 mi se părea prea mult. M-am dus la ei. Stau aproape, la două blocuri distanță. M-am dus […] Articolul Cum am chemat ambulanța și nu a venit a apărut pe nwradu blog.

Cum am chemat ambulanța și nu a venit

Acum o săptămână, în ziua de duminică, am chemat ambulanța pentru tata. Nu a venit. Până la urmă l-am dus eu la un spital.

Treaba a fost cam așa. Pe la ora 15 mă sună mama speriată, zicând că tata are dureri puternice în piept și tensiunea 20. Gândul meu inițial a fost că nu folosește bine tensiometrul digital pe care-l are în casă, că tensiune 20 la un om care uzual are 11 mi se părea prea mult.

M-am dus la ei. Stau aproape, la două blocuri distanță. M-am dus cu tensiometrul meu, că am și eu unul.

Chiar avea tensiune foarte mare. 17 la o mână, 19 la cealaltă. 15 minute mai târziu, când i-am luat-o din nou, avea 19 la ambele mâini. Cea mai mare valoare văzută a fost un 197 cu 98. Nici nu știam că aparatul putea să afișeze valori așa mari. Și da, îl durea puternic în piept, undeva aproape de “în curând o să țip de durere pentru că nu mă mai pot abține”.

Tata este obez diabetic cardiac, cu bypass dublu făcut anul trecut pe artera descendentă anterioară. Mai are și tremor esențial și dureri articulare periodice. În total ia o găleată de medicamente în fiecare zi.

Așa că am sunat la 112 ca să chem ambulanța, că mă gândeam că face un infarct sau că i s-a rupt operația sau ce-o fi. El se jura că nu-i durere de inimă (știe cum este aceea), ci mai la suprafață, poate o hernie sau altceva. Dar, per total, era un caz clasic de chemat salvarea și de mers la spital pentru o ecografie sau alte analize.

Am sunat la 112. Am dat datele mele și ale lui. Am fost întrebat care-i problema. Am zis “-Are dureri puternice în piept și tensiune 19, luată de noi. -Este cardiac? -Da, a făcut bypass anul trecut, dar un control de acum câteva luni nu a găsit alte probleme”. M-au întrebat dacă este vaccinat, am zis că de trei ori. Mi s-a zis “ok, vă fac legătura la salvare” sau ceva asemănător, să rămân pe linie.

Am rămas pe linie vreo 5 minute de muzică de stand-by. După ce a răspuns cineva, am explicat din nou cele de mai sus. Mi s-a spus “ok, trimitem o ambulanță pentru probleme cardiace, va ajunge rapid”.

“-Ce înseamnă rapid, vă rog?”
“-Câteva minute… maxim jumătate de oră.”
“-Bine, mulțumesc!”

Era ora 16. Ambulanța nu a sosit niciodată.

În următoarea oră i-am pregătit un bagaj de spital. Tata se văita de dureri în piept tot mai puternice, încerca să găsească o poziție mai bună de stat pentru a le diminua. Tensiunea tot 19 era.

Tensiunea arterială ridicată putea avea ca explicație o combinația nefericită de medicamente. Le-a luat chiar el pentru durere, dar unul dintre ele poate ridica tensiunea în anumite situații și în combinație cu alte medicamente (cu ibuprofen, de fapt). Era o posibilitate ca tensiunea ridicată să nu vină de la inimă, ci să fie efectul medicamentelor.

Mama, care este farmacistă, a decis să-i dea din nou un medicament ce scade tensiunea. I-a mai dat și aspirină, care poate fi utilă în caz de infarct sau AVC. Vreo 20 de minute mai târziu, avea tensiune 18. După alte 20 de minute, tensiunea scăzuse la 16.

(Nu luați singuri medicamente, nici măcar în situații de urgență. Mama are experiență de o viață în farmacie, știe ce face, dar chiar și așa i-a dat acele medicamente pentru că ambulanța nu mai apărea).

Pe la ora 18, după două ore de așteptat ambulanța, am decis să-l ducem noi la spital. Tata a spus că nu vrea la spitalele de urgență, că acolo vedeam pe la știri că este coadă de ambulanțe din cauza covidului și șansele să-l lase să aștepte cu orele pe vreun culoar până să fie văzut de cineva erau mari. Îi era frică și de covid, desigur. (Nu aveți acces la postarea unui prieten de pe FB, că-i friends only, dar povestește acolo cum este un spital de stat în aceste momente și cum nu poți da de multă lume pe acolo).

Matilda a sunat pe la spitalele private și am decis să-l duce la Spitalul Ponderas al Regina Maria. Motivul? Are o cameră de gardă bine pusă la punct și, deși nu aveau cardiolog de gardă, ne-au spus că pot chema într-o oră unul de acasă, contra-cost, dacă este cazul. Matilda a mai sunat și la alte spitale private, dar răspunsurile au fost mai slabe, de la “nu avem cardiolog și nu putem chema” și până la “este duminică după-amiază, e doar un medic pe aici și nimic altceva” sau “nimic, este totul închis”.

Așa că, la vreo 2 ore și 15 minute după ce am ajuns eu acolo, tata s-a îmbrăcat lent și cu  durere în piept și a coborât pe picioarele lui la mașină, să-l duc la spital. Ceea ce am și făcut.

Între timp eu sunasem la 112 ca să întreb când vine ambulanța. Nu a răspuns nimeni în vreo 20 de secunde de sunat.

Pe drum, după plecarea noastră, am sunat din nou la 112 ca să anulez solicitarea pentru o ambulanță. Nu voiam să ajungă vreo mașină la noi, care plecasem deja de acasă, în loc să meargă la altă persoană care avea altă urgență. Nu mai știu dacă aici au răspuns cei de la 112 sau n-au răspuns, dar m-au sunat ei înapoi după vreun minut. Am spus că vreau să anulez o solicitare de ambulantă. Am dat iarăși toate datele mele și ale tatălui meu, adresă, telefon, tot.

Răspunsul a fost “-Ok, vă transfer la ambulanță” sau ceva așa.

Mi-a răspuns o doamnă căreia i-am spus pe scurt ce vreau acum. M-a întrebat dacă am solicitat ambulanță de testare sau de transport covid. I-am spus că niciuna, eu sunt cu probleme cardiace. M-a întrebat dacă aveam solicitarea la Ambulanța București sau la SMURD. I-am spus că nu mi-a spus nimeni astfel de detalii. Cred că s-a lămurit că nu aveam la ei solicitarea, ci la… ceilalți. M-a transferat la altă persoană căreia i-am spus pe scurt coordonatele cererii mele și că solicit anularea, mi-a răspuns un “bine, am anulat” și asta a fost totul.

Vreau să zic că nu dau vina pe nimeni de la ambulanță pentru că nu a sosit o mașină în acele 2 ore și aproape 30 de minute. Văd și eu ambulanțele gonind în toate direcțiile prin capitală, văd la știri ce-i prin spitale. Personalul de urgență are destule pe cap în acest moment și nu-i bănuiesc că n-au avut chef să vină și la tata, ci probabil au fost mult prea ocupați cu cazurile de covid.

Concluzia de reținut de aici este, mai degrabă, că în aceste zile nu vă puteți baza pe ambulanță. Nu se știe în cât timp vine. Dacă nici la ceea ce părea o urgență cardiacă nu a apărut o ambulanță în 2 ore și ceva, în București, atunci când și pentru ce ar putea sosi? Dacă tata ar fi avut un infarct real, probabil ar fi murit.

În cel mai bun caz, dacă aveți nevoie de o ambulanță, chemați-o de la primul semn de probleme, nu când este deja o situație gravă. Durează până sosește o mașină. Sau mergeți direct la un spital de urgență (n-aș ști care), dacă se poate.

O altă concluzie este să nu combinați medicamente fără să cereți opinia cuiva specialist în așa ceva. Știu că toată lumea dă deja sfatul acesta. Iată, nu este dat de pomană.

 

Pe tata l-am dus la Ponderas. Frumos acolo, s-a ocupat o întreagă echipă de el, dar pe bani ca la privat. A fost însă un moment când n-a contat asta și nu pot decât să zic “bine că i-am avut”.

I s-a luat sânge pentru analize de urgență, apoi i s-a făcut un EKG la inimă. EKG-ul a eliminat posibilitatea de infarct sau altă problemă cardiacă, totul părea normal acolo. Tensiunea era 16, i-au pus perfuzie. Apoi i-au făcut și o ecografie cardiacă pentru că se pare că de fapt era un cardiolog pe acolo. Ecografia nu a arătat probleme în acel moment, ci doar ceea ce știam deja că are, o problemă la o valvă ce trebuie monitorizată.

Bănuiala s-a îndreptat apoi spre un ulcer puternic sau probleme biliare, că se pot manifesta tot prin astfel de dureri. După toate aceste analize, i s-a făcut și o tomografie a întregii părți superioare a corpului. Doar tomografia aceasta a costat 1.400 de lei, dar de fapt este un preț bunicel pentru că acum are analize complete pentru toate organele. Este bine la rinichi, niște grăsime pe ficat și pancreas, bine la plămâni, la inimă, are o mică depunere de colesterol pe artera abdominală ce va trebui și aceea monitorizată în viitor, prostata ok.

I-au găsit însă vezica biliară deformată și îngroșată într-o parte. Teoria este că a avut niște spasme ce au provocat acele dureri în piept, că durerea de la bilă radiază în diverse zone ale corpului aparent fără legătură cu ea. Mai poate fi în continuare ulcer, dar cu șanse mai mici, că nu are antecedente în acest sens.

Am stat în fața spitalului de la ora 19 la ora 2 noaptea. L-am luat apoi acasă pe tata, tot pe picioarele lui, cu indicația de regim și odihnă. În următoarele 2 zile i-a scăzut treptat tensiunea la valoarea normală de 11 și l-a lăsat și durerea în piept. Crisis averted, doar mulți bani cheltuiți.

Articolul Cum am chemat ambulanța și nu a venit a apărut pe nwradu blog.

Original article: Cum am chemat ambulanța și nu a venit.